Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, alături de pr. prof. dr. Ion Vicovan, decanul facultății în perioada studiilor acestei generații, și un sobor de preoți și diaconi – foști colegi și slujitori ai altarului.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Nichifor a transmis un mesaj de întărire sufletească și de reînnoire a chemării preoțești:
Să avem credința de a-L vedea pe Hristos în mijlocul nostru, să fim îndrăgostiți de Dumnezeu precum Iov. Ceea ce ați dobândit este semnul tainic al legăturii cu Dumnezeu. Slujirea voastră, biserica și casa voastră – toate pot deveni locuri de mulțumire oferite lui Dumnezeu.
Părintele profesor Ion Vicovan a evidențiat importanța duhovnicească și instituțională a acestei revederi, subliniind că Sfânta Liturghie a fost expresia unei recunoștințe profunde:
Ziua de astăzi este importantă pentru Facultatea noastră, pentru Biserica lui Hristos din Moldova și pentru Biserică în general, deoarece am adus mulțumire lui Dumnezeu pentru această generație care a finalizat studiile în urmă cu un deceniu.
Părintele a adus în atenție și lecturile biblice ale zilei, din Cartea Faptele Apostolilor și din Evanghelia după Ioan, care au întărit simbolic tematica păstorului cel bun – imaginea preotului chemat să conducă și să aline.
Cu profunzime teologică, părintele profesor a realizat o paralelă între misiunea apostolică și cea contemporană, evidențiind rolul preotului ca întăritor de suflete:
În aceste timpuri ale căutării de sens, preotul este chemat să devină sprijin și lumină. Suferința, adesea evitată, are un sens profund în viața duhovnicească. Așa cum spunea Sfântul Arsenie Papacioc: suferința este academia vieții. Și prin suferință ne asemănăm cu Hristos, așa cum ne învață și Sfântul Arsenie Boca.
La final, mesajul adresat tinerilor slujitori a fost unul de angajament și speranță:
Trebuie să întărim sufletele credincioșilor, împreună cu ei să stăruim în dreapta credință și să avem nădejdea vieții veșnice, la care ne-a chemat Hristos Domnul.
Această revedere nu a fost doar un moment comemorativ, ci și o reafirmare a vocației și a misiunii sacerdotale în contemporaneitate, într-un duh de comuniune, recunoștință și reînnoire spirituală.
